CÂND MINTEA SE AȘEAZĂ- poveste de la mare si delta

Te trezești dimineața fără multe gânduri. Privești cerul albastru, norii alergați de vânt, adulmeci marea și vrei să îți croiesti drum prin nisipul umed. Treizeci de minute de mers saltat, cu soarele domol ce alinta chipuri si o graba catre valul care fericeste sufletul. Asa e la Sfântu Gheorghe, ajungi sa ai dorinte simple dar cu efecte pozitive pe termen lung.

Cum e la Sfantu Gheorghe...ma intreaba lumea. Pentru noi e bine. Depinde de asteptari.

Este soare, dragoste, conectare, nisip curat, mare calda, copii liberi si ghidusi ce devin aventurieri.
 Cu strazi din nisip, cu case frumoase umbrite cu stuf. Doar ziua e prea scurta. Soarele rasare din mare si apune trist in Delta. Lasa loc boltei cu miliarde la stele, de privesti mirat miracolul.

Oamenii Deltei nu sunt calzi, desi sunt indelung batuti de soare. Sunt ospitalieri si corecti, ordonati si devotati, muncitori. Zambesc mai rar, fiindca trudesc toata ziua. Gradinile sunt puse la punct de parca cineva ar vâna permanent buruienile, florile zambesc de dupa garduri.

Mancarurile cu peste ii cuceresc si pe cei mai putin pasionati. Casele sunt primitoare, cu lenjerie curata si apretata, cu mancare multa si gustoasa, garnituri si salate, deserturi nelipsite. E ca atunci cand mergi acasa sau la bunici si toti vor sa te alinte cu ce au mai bun.

In sat nu se face parada modei, prea putini cei preocupati de vesminte. Mai mult ne laudam cu starea de bine.

Doua magazine, o farmacie si un bancomat.Doua terase si un minimuzeu. Liniste si oameni care saluta respectuos.

Cainii sunt putini. Vacile si caii anima locul. Unii se racoresc prin mare, altii cauta socializare noaptea pe uliti. Dar nu au treaba cu oamenii, cumva parca noi am intrat in lumea lor.
In satucul asta se poate face tratament pentru minte si suflet, daca le lasi sa traiasca si sa simta prezentul.